Ia este camasa portului popular romanesc, purtata exclusiv de femei si infrumusetata cu broderii variate ce pastreaza vechile traditii, iar prin natura decorarii denota:
- Diferentele de varsta;
- Ocazia pentru care sunt destinate;
- Clasa sociala a purtatoarei;
- Compozitia ornamentala a intregului port popular, musai in armonie cu celelalte
Etimologia cuvantului provine din latinescul “ie”, ce deriva din tunicae lineae (adica tunica subtire purtata pe piele) pentru camasa femeiasca, la care se adauga si un termen din fondul celtic, camisa, din care provine romanescul “camasa”. Desi termenul de camasa vine cu un inteles generic, termenul de ie este aplicabil numai camasii pentru femei.
“In cel mai vechi strat terminologic se inregistreaza si denumirea de camesoi, folosita pentru a desemna camasa purtata in toate zilele, atat de femei, cat si de barbati in anumite zone, referindu-se la asa-zisa camasa dreapta sau camasa batraneasca, a carei croiala de factura arhaica precede pe scara istorica pe cea a camasii incretite la gat, considerate a fi tipul cel mai vechi din Romania”
Prin urmare, se disting 3 tipuri de camasi in portul popular feminin functie de croiala, si anume: camasa de-a intregul (cea mai veche dupa majoritatea opiniilor), camasa incretita la gat si camasa cu platca (platca reprezentata de o bucata de panza in forma dreptunghiulara, ce era captusit de obicei si amplasat in zona umerilor; se pare ca ar reprezenta influenta din partea oraseneasca).
De-a lungul timpului, materialele din care sunt confectionate iile difera, trecand de la panza, in, canepa la bumbac si matase; in partea de nord camasile erau urzite cu bumbac pentru batatura de in si canepa, pentru ca in suds a fie tesute mai degraba cu borangic.
♦ ♦ ♦ Ornamente specifice si semnificatiile acestora ♦ ♦ ♦
De fapt, ia este o camasa traditionala romaneasca de sarbatoare puternic ornamentata dupa o tehnica transmisa din generatie in generatie, conservand astfel traditia si preferintele.
Iile din partea Bucovinei (Hunedoara) sunt cusute cu migala, pastrand farmecul vremurilor de odinioara: de-a lungul manecilor, pe verticala, avem rauri, iar maneca se termina cu “fodorei” (volanase) si broderii fine.
“Simbolutile raurilor de pe piept si de pe manecile anumitor ii populare romanesti indica trasee energetice corporale, corespunzatoare nadisurilor hinduse (curenti energetici). Regasim pe ii si pe stergare semne si invocatii magice carora nimeni nu le mai stie azi exact intelesul, ci doar il poate banui”, subliniaza profesor Magda Paun Ghinea.
Multe obiecte din portul popular romanesc contin simbolul crucii, acesta fiind brodat sau tesut. O putem gasi si pe piepti, asa numita “crucita” care are rolul de a apara de rele, deochi, vraji si ura.
Din punct de vedere cromatic, straiele populare sunt ornamentate astfel: vopsire se face folosind flori sau plante, avand culori si combinatii delicate, placate privirii. Predominant rosu, negru, galben si albastrul de Voronet, prinse in tesaturile de borangic si in; culori care tes povesti despre purtator, energizeaza sau calmeaza.
Varsta si statutul social erau communicate prin port, croiala sau cromatica, pieptanatura si podoabele capului. In copilarie intalnim albul, pentru ca mai tarziu in adolescenta sa apara culorile mai vii, preponderant rosul, care sporea in intensitate pana la momentul casatoriei. Dupa ce avea loc nunta, culorile se potoleau, pentru a ajunge din ce in ce mai sobre odata cu trecerea anilor, astfel se face ca la batranete intalnim straie alb-negru sau chiar revenirea la alb.
Iarna, pe langa ie, femeile poarta un pieptar din blana de miel cu broderie din lana, avand motive geometrice sau un fel de jiletca fara maneci care era cusuta de asemenea cu lana si avea si o captuseala din lana scarmanata. Aceste motive erau adaptate de multe ori si la tipul de sat, spre exemplu in acele parti unde era dezvoltat olaritul, si straiele de iarna aveau ornamentate cu un alt fel de piele, de culoare contrastanta.
De-a lungul vremii, ia a constituit sursa de inspiratie pentru numerosi artisti, cum ar fi Constantin Daniel Rosenthal in lucrarea sa “Romania revolutionara”; Henri Matisse in opera “La blouse roumaine”; de asemenea in tablourile semnate de Francisc Sirato, Ion Theodorescu-Sion, Dumitru Ghiata, Camil Ressu, Nicolae Tonitza.